Deratizare
Complex de măsuri aplicate permanent, în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare

Deratizarea reprezintă un complex de măsuri aplicate permanent, în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare și menținerea la un nivel numeric redus. Pe lângă pagubele materiale pe care le provoacă, rozătoarele (șoarecii și șobolanii) constituie un deosebit pericol pentru sănătate. Deseori, în unele regiuni, o bună parte din bolile contagioase ca: toxiinfecțiile alimentare, leptospiroza, trichiniloza, bruceloza, gastroenterita virotică, febra aftoasă, antraxul și alte boli mai puțin grave sunt transmise de șobolani și șoareci. Pentru a putea stârpi aceste rozătoare trebuie să le cunoaștem modul de viață, iar conform cercetătorilor, șoarecii și șobolanii sunt mamiferele cele mai numeroase și răspândite, reprezentând o treime din fauna globului.

Layer
Layer
Layer
Layer
Metode de deratizare
  • ecologică - constă în prinderea și imobilizarea rozătoarelor în capcane, fiind urmată de colectarea, transportarea și incinerarea acestora;
  • chimică - constă în utilizarea de substanțe raticide cu efect letal amplasate în stații de întoxicare perimetrale;
  • mixtă - se utilizează atât deratizarea ecologică căt și deratizarea chimică.
Substanțe utilizate

Substanțele raticide utilizate sunt cele din grupele III și IV de toxicitate, conform listei produselor pesticide avizate de profilaxia sanitar-umană elaborată de Ministerul Sănătății, cu influență slab toxică pentru oameni și animale.